Can’t touch this, cica. Dar cine esti tu, ma rog, sa-mi spui ce pot si ce nu pot? Ba sigur ca pot sa ating. Eu ma trag din Superman si WonderWoman.

Inainte de a incerca ar trebui teoretic sa te intrebi daca poti. De exemplu, poti tu umple ploaia? Multi ar spune ca nu trebuie sa te limitezi ci sa incerci imposibilul. L-am incercat de nenumarate ori si de fiecare data rationamentul era corect. Vocea aia timida din creieras cica ar avea dreptate. Adevarat, e distractiv si antrenant sa cauti metode si posibilitati pentru un imposibil nemetodic. Dar in aceeasi masura epuizeaza resurse. Cum s-ar spune, arde combustibil degeaba. Si la un moment dat, daca nu te opresti la timp, iti explodeaza motorasul.

Am aflat ca nu pot umple ploaia nici macar pentru o secunda, nici macar o particica din ea. Ca in alte greseli, am aruncat prudenta pe geam, am amutit vocea aia timida din capsorul meu si am incercat. Am vrut sa cred si am reusit. Am reusit doar sa cred in (inca) ceva inexistent. Indiferent de cate resurse am alocat, de cat am turat motorul pana la fum.

Ploaia, oricat te-ar fascina, sa nu uiti vreodata ca tu n-o poti nici macar impresiona. Unele lucruri pur si simplu nu sunt in sfera ta de actiune si daca ai accepta asta inainte sa te zbati cativa ani ca pestele pe uscat, ai salva o bucatica din tine.

Pentru ca iti pierzi timpul admirand un copac. Pentru ca de cele mai multe ori spui lucrurile direct, fara metafore, versuri, personaje ascunse sau macar un limbaj elevat. Pentru ca-ti plac lucrurile simple si esti din Nord-Est. Pentru ca nu porti culori tipatoare sau tot curcubeul pe tine deodata. Pentru ca nu tii mana in erectie in asteptarea posetei. Pentru ca nu porti tocuri. Pentru ca nu-ti faci parul in fiecare dimineata. Pentru ca ai parul drept fara pic de (de)colorant artificial. Pentru ca faci Info, o facultate „de baieti”. Pentru ca nu dai din gene cu subinteles. Pentru ca iti plac ochiurile. De aia!

Cand o sa cresti si tu?!